De Citit : Editoriale

Da, nu, asa si-asa

| 17 martie

In ultima vreme am inceput sa nu mai am chef de vorba. Am senzatia ca, pe masura ce omul inainteaza in varsta, capacitatile lui de comunicare nu se slefuiesc, ci se condenseaza. Intotdeauna i-am invidiat pe oamenii de radio sau pe moderatorii tv, capabili sa umple timpul cu vorbe convinse de nimic. Vad ca in mintea mea se intampla invers.
Stau si ma gandesc de doua ori inainte sa zic ceva, pana ma prind daca are vreo importanta. De obicei ajung la concluzia ca nu are. Sau daca are, intreaga importanta poate fi rezumata in trei cuvinte: „Da“, „Nu“ si „Asa si-asa“. „Da“ si „Nu“ sunt cuvinte de supravietuire, iar „asa si-asa“ e solutia universala la orice provocare la conversatie, de la intrebarile privind un eveniment care a avut loc, pana la cele care mor de grija situatiei mele actuale. In lumea asta, a conversatiei, o secunda pentru un raspuns mi se pare din ce in ce mai putin. O secunda trece atat de repede.
Cand sa te gandesti la ce sa zici, sa stii ca te reprezinta si ce efecte are? Cand trebuie sa raspunzi doar intr-o secunda, ce-ai putea spune mai lung de un singur cuvant? Pe de alta parte, ma uit la batranii din parcuri si ii vad ca discuta destul de mult. Mai ales doamnele in varsta care se plimba de brat si discuta fara oprire. Deci pot sa ma astept ca la un moment dat, debitul meu verbal sa-si revina pe la 60 de ani si sa pot, din nou, oferi importanta cuvenita unui dialog indelungat si rapid.
Pana atunci, nu-mi refuz nici convingerea ca pana si unui moderator de televiziune ii sunt suficiente „Da“-ul, „Nu“-ul si „asa si-asa“. Evident, excluzand numele proprii si semnele de intrebare.