Ca patru strigoi infasurati in mantale, patru barbati coboara treptele la subsol. E noapte adanca. Incaperea e prost luminata, dintr-o firida, de un felinar chior. Fara o vorba, barbatii isi scot mantalele, isi sufleca manecile si se asaza la masa de piatra, lustruita si rece. Unul dintre ei se uita in stanga, in dreapta, apoi intreaba, usor descumpanit:
— N-avem o priza? Hai, ma… Mai am o liniuta si astept un telefon.
Ceilalti zambesc pe sub mustata. Varstnicul scoate din buzunar un pachet de carti cam soioase. Le scutura si din ele curg firimituri.
— Pe ce jucam azi?
Pun pe masa tor ce au: nasturi, tabachere, ace, butoni, maruntis vechi. Partida incepe. Primele maini curg in tacere. La un moment dat, cel cu telefonul zice:
— Ah ce-as mai trage o tigara!
— Aici nu se fumeaza, domnule. M-am lasat de treizeci de ani si nu mai suport fumul. Parol. Nevasta-mea, saraca. Ea m-a salvat. In fiecare zi, taca-taca, taca-taca, lasa-te, Pandele – apropo, ma cheama Pandele…
— Incantat de cunostinta. Deschid io.
— Atata s-a tinut de capul meu ca, zau, imi venea sa-mi pun latul de gat. Aveam numai ganduri negre, zau, am mers si la psiholog. Si mi-a zis ala: "Domne, barbat esti, sau carpa?" Ei, precum vedeti, am izbutit. E drept, regret si acum pocherul cu bairam si curve, da’ sa nu mai vad tigara in fata ochilor.
— Ah, nevestele, suiera prin strungareata cel de-al treilea. Un rau necesar, dar un rau. Mie, unuia, imi venea s-o strang de gat. Avea mania curateniei si imi umbla prin buzunare. Servit. Cinstit sa fiu, am cam calcat-o-n picioare. O data, de doua ori, pe de trei. Credeti ca s-a potolit? Zacea o saptamana, ziceai ca-i moarta apoi era din nou in picioare, dreapta ca o lumanare. Ce va uitati asa? Doar am zis ca-s servit, ce?
— A mea, domnilor, zice cel de-al patrulea, care care tocmai isi parcursese cartile cu ochi straini si goi, era rea de musca. Stiu, aduce ghinion sa vorbim aici despre muste, da’ trebuie sa va spun adevarul. Am prins-o-n pat cu varu-meu, cu unchi-miu, cu fratele mai mare si cu mezinul! A dracu’, numai in familie, nu putea sa dea cu fofoloanca-n populatie. "Te sparg, – i-am zis – te omor cu mana mea." Domnilor, ghinion in amor, noroc la carti, full, da, full de asi, domnilor.
Se lasa o liniste rau prevestitoare. Toata lumea se zgaieste la cei trei asi si la cele doua coase. In clipa aia suna telefonul. Tanarul raspunde:
— Da, Cicisor. Da, eu sunt. Te iubesc, pasarica… Cum a cazut? Pai il fixasem acum o saptamana. Vai, pasarica, nu poti? Acum? Acum? (priveste dezamagit masa de joc) Da, ma imbrac si vin acu… N-a, ca s-a-nchis! Cum, domne, nu-i o priza in tot cimitirul asta? Da’ pe ce lume traim? Sa nu cumva sa atingeti cartile. Si nu plecati nicaieri!
Se infasoara in pelerina si dispare in noapte.
In urma lui, ceilalti trei se privesc cu subinteles. Las’ ca-i vine mintea la cap. Cat despre ei, chiar, unde ar mai putea pleca de aici?