turneul celor doua natiuni
Acum ceva timp am lucrat la un proiect in care doi dramaturgi, unul roman si unul britanic, au scris doua piese al caror plot trebuia sa aiba in comun interactiunea dintre cetateni ai celor doua tari. In piesa englezoaicei, personajul principal este un tanar compatriot care, satul de mizeria din tara, pleaca sa munceasca in Anglia. Pentru a scapa de iarna grea fura (dulciuri) si ajunge sa fie inchis intr-o inchisoare londoneza. In cealalta piesa, un art-director si un copywriter (romani) comploteaza impotriva sefului agentiei de publicitate in care lucreaza. Acesta este un englez glacial, total neinteresat de o minima socializare cu angajatii sai. Statutele acestor personaje sunt relevante pentru modul in care ii percepem, ne percepem si ne percep strainii. In timp ce romanul ajuns in Occident isi gaseste un loc in celula, la nivelul subteran al societatii vestice, englezul ajuns in Romania nu poate fi decat intr-o pozitie de conducere.
„Expat“ este prescurtarea de la expatriat. A aparut in vocabularul de business romanesc imediat dupa anii ‘90, odata cu intrarea pe piata a primelor multinationale. Acest statut special le-a conferit o mentalitate coloniala in raport cu populatia autohtona si, desi in prezent numarul lor s-a redus, au creat in jurul lor, mici curti formate din autohtoni dornici de a le intra in gratii. Un insight semnificativ la modul in care se privesc romanii pe ei insisi, il reprezinta cei plecati si (eventual) stabiliti in strainatate: de la dispret profund si camuflarea nationalitatii, la idealizarea Romaniei si a culturii sale milenare. Existenta diasporei nu mai trebuie in niciun caz ignorata, influentarea rezultatelor ultimelor alegeri relevand importanta acestei categorii aparte de cetateni romani. Concluzionand, a fi roman inseamna lucruri diferite pentru romanii din tara, pentru cei din diaspora si pentru natiunile care au intrat in contact cu romani, in tara lor sau in Romania.