Nu-mi dau seama ce doare mai tare. Un cuvant sau o fapta. Poate tine de context. Poate tine de receptor. Sau poate tine de emitator. Nu-mi dau seama ce ajuta mai mult. Un cuvant sau o fapta? Poate un cuvant la momentul potrivit iti poate da atata forta incat sa rezolvi singur. Sau motivatie. Sau poate mangaia. Sau te poate ridica. Sau poate o fapta la momentul potrivit e de preferat. Nu stiu exact….
Ce stiu e ca AVEM nevoie de cuvinte bune. Si de fapte bune. Si mai stiu ca NU AVEM nevoie de cuvinte rele. Si de fapte rele. Se poate ca un cuvant rau sa provoace atata deranj incat sa duca receptorul intr-o depresie. Si in depresia aia, el, receptorul sa-si ia zilele. Sau sa nu se mai ridice niciodata. Sau sa nu poti sterge niciodata cuvantul spus. Se poate intr-adevar ca o fapta rea sa atarne mai mult decat un cuvant. Si in cele mai multe dintre cazuri, asa este. Dar cred ca depinde de receptor. Suntem cu totii diferiti. Suntem cu totii atat de asemanatori si paradoxal, atat de diferiti. Cu totii avem nevoie de afectiune. Doar ca unul isi satura nevoia cu o imbratisare, altul cu un sarut. Unul cu o noapte de amor, altul cu o privire. De asta stiu sigur ca ar trebui sa fim atenti unul cu altul. Sa fim atenti la celalalt, sa il cunoastem, sa fim atenti la ce vorbim, la ce facem, la cum spunem. Batranii au niste vorbe. “Tonul face muzica”. Ei, batranii, nu sunt atat de mestesugiti in vorbe. Dar sunt adanci in simplitatea lor. Sunt “traiti”. Poate nu stiu sa exprime, dar au acel “ceva”. In care nu ar rani, nu ar face rau, nu ar spune lucruri sau ar astepta mult timp pana sa actioneze.
Ce stiu sigur e ca nu stiu nimic despre om. Stiu sigur ca nu trebuie sa ma pripesc, stiu sigur ca ar trebui sa rabd sau sa sa astept. Stiu sigur ca sunt impulsiv, stiu sigur ca incerc sa folosesc descarcari care sa nu raneasca, stiu sigur ca incerc sa fiu mai bun. Stiu sigur ca am gresit, stiu sigur ca am ranit fara sa vreau, stiu sigur ca am fost inteles gresit. Poate din cauza mea, poate din cauza tonului folosit sau poate din cauza actiunilor mele care cateodata au luat pentru celalalt alta forma, alta culoare, alta nuanta. Stiu sigur ca daca doi oameni se uita la un obiect, fiecare vede partea care este in fata lui si nu o vede pe-a celuilalt. Stiu sigur ca oamenii sunt grabiti. Stiu sigur ca e greu sa fii bun. Dar macar putem incerca.