De Citit : Editoriale

Burton si Depp intr-o forma medie

| 30 mai

Dupa Sweeney Todd si Alice in Tara Minunilor, Tim Burton revine la surse de inspiratie mai putin prestigioase. Rezultatul e un film cu ceva mai mult zvac.

Bazat pe un vechi serial despre un vampir ingropat in secolul al XVIII-lea si dezgropat "in zilele noastre" (adica la vremea serialului – cca. 1970), noul Tim Burton, Umbre intunecate, altoieste fashion saptezecist cu fashion gotic, intriga de soap opera cu poante pe marginea socului cultural al calatorului in timp si vrajitorie CGI (dar nu 3D) ca in Harry Potter cu permisivitate sexuala masculinista ca pe vremea cand James Bond avea cate trei girls pe episod. Atras irezistibil de reincarnarea unei iubiri pierdute (Bella Heathcote), gentlemanul-vampir (Johnny Depp, cine altcineva?) e totusi disponibil pentru o transfuzie de fluide presupus reintineritoare catre o doctorita speriata de imbatranire (o Helena Bonham Carter pervers de neflatant machiata-costumata-si-in-general-tratata de regizorul-consort) si chiar pentru un pic de wrestling erotic pe pereti, podele si tavane, cu vrajitoarea care l-a facut vampir (o foarte sexy Eva Green).
O fosta slujnica de care arhaicul erou, uzand de al sau droit du seigneur, se servise sexual la un moment dat, aceasta din urma constituie personajul negativ, dar si firicelul de constiinta feminista si sociala al unui film altminteri nonsalant in privinta moralitatii – moartea doctoritei sub coltii eroului, ca si moartea unui intreg grup de hippioti, nu sunt decat gaguri usoare. Dark Shadows are mai multa intriga decat ii trebuie, mai multe personaje decat poate folosi si mai multe mingi decat poate jongla temeinic (ca retro-trip in anii ’70 e destul de superficial, iar gagurile prilejuite de intalnirea eroului cu lumea moderna sunt foarte la-prima-mana), dar, venind dupa un Alice in Wonderland mult prea corporatist-responsabil, macar e un Burton kinky.