Din buza fiordului…
De mult n-am mai ascultat un album de ambient care sa aiba puterea sa ma traga, sa ma suga intru totul in el. Asa ca, drumurilor interminabile de noapte cu masina le construiesc soundtrackuri cand din Brian Eno, cand din Boards of Canada, cand Murcof… Artisti care se invart mai mult sau mai putin pe langa ambient. Dar, trebuie sa recunosc, niciunul nu are capacitatea de-a ma afunda in muzica lui mai adanc decat domnul Biosphere. Si daca nu ati servit pana acum albumele "Substrata" sau "Dropsonde" va rog faceti-o! Biosphere are sunetul lui aparte! Si chiar cunoscandu-l atat de bine, reuseste sa ma loveasca de cate ori scoate un album. Cand am ascultat "Substrata" prima data am ramas inmarmurit de cat de multe se pot intampla intr-o muzica atat de asezata, care te cuprindea pe nesimtite pe toate partile, ca o combinatie fatala intre o sirena si o caracatita.
Odata intrat in muzica lui Biosphere, nu mai scapi chiar asa usor, sau nu mai scapi deloc. Eu am ales sa nu scap! E, si la ceva vreme dupa "Substrata“, a venit "Dropsonde", care prin fiecare sunetel ar putea sa te vindece si de cancer. "Dropsonde" este cea mai tare colectie de tangouri cosmice pe care am auzit-o vreodata. E, si acum cateva zile mi-a ajuns la urechi "N-plants". Imi este foarte clar ca Biosphere nu poate face altceva pana la sfarsitul vietii in afara de muzica. Albumul asta nou este iarasi diferit de toate celelalte, dar as fi recunoscut din maxim doua piese ca este Biosphere. Tineti minte cum incepe "Morometii"? Cu un enunt de genul "un loc in care timpul are rabdare cu oamenii". Asa e si cu Biosphere! Asa e muzica lui, are rabdare cu oamenii! Incetineste totul! E ca o gaura neagra facuta special sa absoarba doar timp. Dintr-o data, ascultand muzica asta, coordonata timp dispare, nu mai are niciun sens! Muzica lui Biosphere este primul model de masina a timpului. Parca imprumuta din locul in care sta, adica undeva pe marginea unui fiord in Norvegia. Totul capata brusc sens ascultand muzica asta! Va rog, nu ratati!