De la extaz la ridicol
Acum am sa vorbesc despre un artist de secol 16 care inca mai are multe se spus chiar si dincolo de mormint. E vorba de Matthias Grunewald. La Colmar, in Franta alsaciana, in muzeul Unterdenlinden, exista una dintre capodoperele artei din toate timpurile. E un altar care a fost facut pentru mica abatie din Issenheim inchinata Sfintului Antonie. Calugarii din acea manastire tratau ergotismul, o boala produsa de un parazit al secarei. Consumul continuu de secara infestata producea aceasta boala oribila care arata ca un mix de ciuma cu lepra. Altarul este perfect. Aerul vibreaza inca si, aflat la prima vizionare, am trait experienta estetica completa. Stau si ma gandesc cum functiona acel altar timp de 400 de ani pentru mana de calugari care il foloseau si ritualic… Totul e gandit pana la ultimele consecinte, subiectul e acela care trebuie, compozitia e magnifica, tehnica grisaille-urilor si glasi-urilor e dusa la perfectiune. O simfonie fara cusur. Am revenit din Colmar pe meleagurile dambovitene si iar m-am umplut de nervi.
Mergand prin centrul vechi devenit un fel de esplanada estivala cu magraoni si minijupe am depistat ca galeria Atelier 35 ( cu o istorie de peste 40 de ani) este complet ecranata de o terasa in care smecherii, muzica, micii, kebabii si doamnele de joasa companie sunt intr-o continua jubilatie estivala. Cine mai are nevoie de arta? Branza conteaza! Ce faceti UAP-istilor? Va distrugeti si ultima bruma de traditie?