…achit, îi spun în şoaptă preferinţele anatomo-fiziologice, şi matroana îmi zice ceva de o gustărică surpriză înainte; din partea casei. E adevărat, cam mor de foame dar am venit aici pentru alte treburi; deci nu-i răspund. Mă conduce spre vestibulul din dreapta, deschide uşa care dă spre o cameră cu lumină roz difuză şi cu miros de «Paciuli». O melodie cunoscută îmi răsună în urechi, Sigur e Madonna; şi-îmi place, „Dar dacă se poate, puţin mai încet, vă rog”, spun politicos. Se opreşte de tot; E şi mai bine. În câteva secunde ochii mi se obişnuiesc, şi, pe o masă, văd o blondă întinsă pe spate; damă bine, sâni serioşi. Pe ea, etalate, fel de fel de sandviciuri cu fason: icre roşii, somon cu rodii, camambert şi alte brânze cu figuri. Cred că e şi sushi. Am rămas singur şi profit şi eu puţin. Bag din toate, nu pierd timpul şi lichidez urgent, fără să o iau în seamă pe fătucă; Maslow[1], tată! Se ridică, cele câteva frunze de salată care au rămas alunecă uşor, apoi cad pe gresia roşie, Mda, nu arată chiar rău. Mă prinde de mână şi mă împinge uşor pe o uşă laterală. În stânga, un hol scurt, şi, în trecere, văd pe o tavă o piramidă imensă din ardei umpluţi. Ardei umpluţi! Mmm, n-am mâncat pe anul ăsta, au ieşit târziu şi încă sunt cam scumpi. N-am cum să-mi refuz plăcerea, măcar să gust puţin. Dau drumul la mână şi fac un semn discret, „Stai puţin”. Mă opresc şi muşc cu poftă dintr-unul. La a doua gură e deja gata. E bine făcut, marfă, frate! Rapid, mai urmează încă cinci, fata era cu spatele, nu ştiu ce făcea, discretă oricum. Gata, acum e-n regulă, Altă viaţă!, zâmbesc pe sub mustăţi şi intru în cameră; patul e larg, lenjeria veselă, e şi o lumânare roşie; festinul poate să înceapă. Doar că mi-e puţin lene, n-ar fi rău să mă întind puţin, măcar câteva minute. Văd deja printre ochii întredeschişi tot ce urmează să se întâmple, surâd relaxat, nu e rău deloc şi pun liniştitor mâna pe umărul ei drept: „Peste zece minute facem treaba”.
Totul se cutremură, mă zbat şi dau din mâini speriat. „Câteva minute, domne’, ce naiba! Am zis, rezolvăm totul după!”, bâigui deja iritat…
De undeva de sus, o mutră aparent cunoscută, în pijama, se chiorăşte la tine:
— Scoală, bre, e şapte fără zece, n-ai auzit ceasul? Ai zis că azi vrei să ajungi şi la…
E drept, asta nu mi s-a întâmplat tocmai mie; am auzit-o şi eu de la prietenul unui amic, care, după ce am dat-o şi eu mai departe, culturalizând masele, nici nu mai vorbesc cu mine. Oare din cauză de ardei umpluţi? Şi oricum mie nici nu-mi plac; la dracu’ cu ardeii ăştia! Prefer musacaua…
*
Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă Flori, fete, fiţe sau băieţi, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014; Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.
[1] Abraham Maslow (1908 – 1970), a fost un psiholog umanist american, cunoscut îndeosebi pentru propunerea sa privind piramida nevoilor umane.