De Citit : Editoriale

‏Vino

| 17 aprilie

‏Cum vine vina

Te doresc. Te doresc cum se doresc soparlele la soare, una pe alta, lenese si intelepte, stiind ca sfarsiturile lor multicolore se nasc mereu din nou cand se pierd. Mi-e pofta de tine cum le e valurilor pofta sa manance inscrisurile din nisip. Mi-e dor de tine cum ii e pamantului dor de soare, lunii de pamant si zilelor de luna. Te vreau cum vor ploile flori, lumina culori, galaxiile sori si arcusul viori. Cum vrea pacea mai multa pace si razboiul mai mult pamant. Cum are nevoie profanul de sfant, mintea de cuvant si curajul de avant. Vreau sa ajung la tine cum isi doreste sfarsitul sa inceapa, cum isi doreste Marte o apa, incercatul o trapa, sabia o capa, plansul o ceapa, sa se ascunda. Vin catre tine. Vin cat se poate de repede, ca un tren de n-are viteza, pentru ca inca nimeni nu o crede. Repede ca un miracol cuantic, ca o particula ubicua. Te stiu atat de bine pentru ca am fost atent la tine. De cate ori ai venit. De cate ori m-ai luat in brate. De cate ori mi-ai anchetat bland placerile si mi-ai ascuns durerile. Te stiu si de-aia te vreau. Pentru ca am nevoie de tine cum are nevoie asfaltul de floare, codul de bare, inspiratia de sare. Da, acum sunt destul de obosit sa recunosc. As putea trai fara tine daca ar putea nascutul sa traiasca fara lapte, tipetele fara soapte, sfarsitul verii fara fructe coapte. Privesc spre tine cum il priveste pe judecator inima de dupa gratii, cum ne priveste pe toti soarta lumii, cum ii priveste pe toti ce fac in dormitor. ±tiu ca o sa te intorci. Asa cum se intoarce vara, cum se intoarce seara, nu la aceeasi ora dar mereu. Imi trebuiesti cum ii trebuie trenului statii, muzicii inimi, iubitilor inimi, chirurgilor inimi, sangelui inimi, inimilor inimi. Te rog vino. Draga. Mea. Vacanta.