De Citit : Reviews

Biutiful: Me(ga) lodramaturgie

| 01 aprilie

Biutiful este cel mai prost film al lui Iñárritu.
Alejandro González Iñárritu e un regizor talentat, dar conceptia lui despre tragism si tragedie e una grosolan-cantitativa, iar in noul sau film, Biutiful, acest defect e mai flagrant ca oricand. Povestea (plasata la Barcelona) e cladita prin ingramadirea, unul peste altul, a cat mai multe elemente din zona macabrului, a sordidului sau a morbidului. Nu numai ca eroul (Javier Bardem) e bolnav de cancer si se tot stinge pe toata durata filmului.
Nu numai ca, incercand sa amelioreze conditiile de viata ale muncitorilor ilegali pe spinarea carora traieste, el sfarseste prin a se face vinovat de moartea unui grup intreg. Nu numai ca, avand calitati de medium, el isi rotunjeste veniturile purtand conversatii cu morti (inclusive copii) instalati in sicrie deschise. Nu numai ca pregatirile lui pentru moarte se intampla sa se desfasoare in aceeasi perioada in care ramasitele raposatului sau tata sunt dezgropate (inca un sicriu deschis) si incinerate. Dar la toate astea se mai adauga o sotie labila psihic si un copil maltratat. Pe scurt, Bardem e facut sa care tot Pamantul pe umeri, desi povara reala e doar aceea a unei dramaturgii incarcate fortat si cu aia, si cu aia, si cu aia (cancer, boala mintala, copii maltratati, morbiditati gotice, problemele imigrantilor ilegali), un fel me(ga)lodramaturgie bulimica si supta din deget, care pana la urma n-are nimic de spus nici despre moarte (laitmotivul sicrielor deschise e prea artificial si cabotin), nici despre conditiile de viata ale muncitorilor clandestini (ei sunt acolo doar pe post de obiecte exotice pe care eroul sa-si poata concentra paternalismul neputincios), ci doar despre reaua apucatura a lui Iñárritu de "a se da lovit“.
Click pentru detalii film, foto, trailer si program.
***
Click pentru cele mai recente review-uri.