De Citit : Altele

Stop-cadru

| 04 februarie

„Eşti tare, stimabile, la machiaverlâcuri…”, îi zise ea privindu-i galeş farurile roşii cu leduri, crezând că-l rătăcește printre arhaisme. E drept, găsise de vreo săptămână, prin podul casei, un dicţionar de pe vremea străbunicului, mare fruntaş unionist şi deja devenise altă persoană, nu vânzătoarea de la tonetă care era. Dar el, tânărul studios, era deja departe, orbitând plenar şi circumterestru pe alte lungimi de undă.

Există fericire, tocmai îşi spusese, visând cu ochii întredeschişi, adolescentul miop, +12 la dioptrii, lentile sferice şi heliomate, două mii patru sute pe casa de marcat, cam mult, ăsta-i adevărul, dar ce nu face un om pentru sănătatea lui! Îi auzi cuvintele pline de încărcătură şi numaidecât totul se duse de râpă ca un castel din cărţi de joc, dărâmat de curentul pizmaş făcut prin uşa întredeschisă de pisica vecinului, tocmai când s-a ajuns la ultimul nivel, la fix doi centimetri sub tavan; Zorba the Greek, mic copil!

Ridică brusc privirea exact în momentul în care avea loc momentul solemn al uniunii liber consimţite şi oficiale cu frumoasa muză. E drept, nu-i prea plăcea primarul: chelios, tricolorul îi stătea strâmb, avea pantalonii şifonaţi, era prea roşu la faţă şi deţinea o mutră de beţivan. Bine măcar că avea un stilou Pelikan, din ăla bun.

Scutură discret din cap, cât să-şi alunge visul care nu se lăsa uşor dus, şi deschise portiera. Urcă, o trânti cu zgomot, răsuci cheia şi porni în trombă, cu scrâşnet de cauciucuri.

Biletul, împăturit neglijent, prins la unul dintre ştergătoare, l-a văzut imediat. Pe hârtia albă ghicea conturul de ruj al unor buze, sau poate o inimioară roz. Coborî geamul, scoase mâna şi încercă să ajungă la el, nu reuşi, mai încercă o dată, apoi, în aplauzele publicului, se scărpină gânditor între picioare.

Uitând instantaneu că Eleonora existase vreodată.

*

(din volumul „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la Editura Tracus Arte)