De Citit : Altele

Poliţişti şi arestaţi

| 18 octombrie

În preajma Poliţiei e mai bine să ai orbul găinilor.
– Mie nu mi-a dispărut nimeni în aer, a dispărut de lângă mine – zice Virgil cu năduf. De ce credeţi că frec io periferia? Am pierdut un arestat.
– Poate că-i mai bine aici – îndrazneşte, şi mai obidit, arestatul. Aer curat, libertate…
– Vezi să nu-ţi ard o periferie să te şterg de pe hartă! (Virgil a deprins meşteşu­gul vorbirii de la cei doi povestitori – dar mai de departe, ca să nu se amestece cu civilii.)
– Hai, mă nea Virgile, dacă aici e periferie, la Adunaţii Copăceni ce-i? Nu-ţi mai place berea noastră? se alintă Antonia (care visează în secret o viată mai bună). Nu te servesc io primu’?
– Și? L-ai mai vazut pe aerianu’ ăla? Virgil se întoarce către Popescu, mânat de curiozitatea profesională.
– L-a căutat nevastă-sa, cu Poliţia. L-a căutat fiu-său, până a crescut mare. Am petrecut trei nopţi la subsol, la anchetă. Știi cum…
– Știu, oftează Virgil, deh, greu se mai schimbă mentalitatea în breasla noastră. Apoi se încruntă către motociclist. Tu nu meriţi, bă!
– Mă rog, nu învinovăţesc pe nimeni. Dar, dacă eu nu-s om serios… Bicicle­ta aia mă încurcă. Era corp delict!
– Corp delict! repetă şi poliţaiul, dintr-o suflare. Era unicul suspect şi ultimul care-l văzuse-n viaţă, nu-i aşa?
Popescu dă din cap.
– Și eu! Și eu îl aud. Virgil nu mai are răbdare. Parcă era ieri! Taman ce încălecase balconul. Trebuie să vă spun că îl pândeam de o lună şi mai bine. Eram pe Doamna Ghica. Nemernicul spărgea numai apartamente de la etajul unu, apoi cobora pe balcon şi pa. Lăsa în mijlocul casei un rahat acoperit în pagina cinci din „Libertatea”. Îl şi poreclisem „Rahatul de la pagina cinci”! Trebuie să vă spun că eu descoperisem locul urmatoarei spargeri!