De Citit : Altele

LANŢUL SLĂBICIUNILOR

| 10 septembrie

LANŢUL SLĂBICIUNILOR

 

Cezar PÂRLOG

 

Vorbele zboară şi se umflă mai ceva ca un aluat cu drojdie în exces, pus la dospit sub vreun ştergar înflorat şi cu motive naţionale; se mai întâmplă când bucătăreasa e începătoare. Ieri am fost nevoit să fac cinste grasă, masă mare, trei feluri, două deserte şi patru kile de vin La Manuc, unui amic căţărat mai bine decât mine în ierarhia de la slujbă. Pentru că, zice el, s-a chinuit mult în Consiliul de Administraţie să înlăture umbra de îndoială vis-a-vis de sănătatea mea mintală, că s-a auzit la director că vreau să mă sinucid. Nu mi-e ciudă de cinsteală, aș minți, chiar e cu temei. Mi-a fost greu însă să aflu de unde a început totul, dar am descoperit: cu vreo trei luni în urmă, vorbeam cu cineva privind luuung prin gratiile unui etaj patru, de’, birou cu regim special şi secrete multe, şi spuneam admirativ, privind de sus în jos la o duduie cu picior fin şi fustă scurtă, angajată de curând, că aş fi în stare să fac gestul pentru a-i fura inima. Doar pentru o noapte-două, treburi normale şi bărbătești, nimic mai mult. Cuvintele au plecat uşor dar au avut un drum lung, suişuri şi coborâşuri, clădirea nu are lift, nu-i ca la circuitul apei în natură, acolo merge uşor şi gravitaţional, dar într-un târziu au ajuns ele la urechi înalte şi cu puteri depline. Partea proastă şi cea mai grea a fost să îl conving şi pe amicul meu de netemeinicia celor auzite, atât erau de bine şi cu fundament construite: probleme financiare, de sănătate şi în familie, toate erau acolo, în discuţia întrunită la care a participat, şi-mi justificau pe deplin gestul. E drept ca am fost puţin răcit, soţia a mai îmbătrânit cu un an şi am avut unele pierderi la buzunar, m-au prins ăia fără bilet în autobuz, dar parcă nici chiar aşa!

Acum fac un studiu cu cronometrul în mână: am vorbit cu un coleg cum că aş avea vreo două sute de milioane în dulapul din vestiar, fonduri secrete şi bărbăteşti, în teancuri de câte-o sută. Și aştept pe cineva de pe fir şi cu nevoi, care să vină, şi într-un moment prielnic, să se servească. E adevărat, nu pleacă chiar cu mâna goală: chiar am acolo ceva bani, însă sunt hărtii de un leu, vreo cinşpe; într-un plic albastru cu mesaj deconectant.

Hai, băieţi, am pus pariu că în weekend-ul acesta se rezolvă, nu mă dezamăgiţi….

 

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă Flori, fete, fiţe sau băieţi, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014.