De Citit : Altele

La un pahar

| 26 septembrie

Brusc, s-a lasat linistea. Dar nu pentru mult timp. Povestitorii s-au simtit imediat ofensati.

– Ah, ce porcarie spune Popescu, nepasator, demn si intelegator ca un adeva­rat filozof. Avem de-a face cu un hot, un hot de duzina.
Anastase ridica brusc fruntea ingandurata si rosti pe un ton la fel de demn:
– Ah, credeam c-o sa ne spuna povestea particulelor elementare…
– Care-i urmaresc pe motociclistii cu frica de Dumnezeu…
– Sau atei, tusi insinuant Anastase, lumea e la fel pentru toti, ba, Popescule…
– Dar – zice inspirat nea Tomita – de ce sa-i eliminam pe crasmari…
– Nea Tomita – striga Spiridon de langa maneta, da’ barmanii ce-are, domne?
– Taci, ca tu nu esti barman, inca!
– Si io, si io, s-a intaratat un musteriu, lipit ca o musca de geamuri multe.
– Tu ce? s-a infuriat Anto­nia. Tu sa platesti ce-ai baut, pana nu te pisi pe tine!
– Guraaa! Ati innebunit!? Asta e un pistol adevarat! Banii sau viata! musteriul cu fata lui de cocalar se inroseste la fata.
– Domnilor, intervine impaciuitor Popescu, eu cred in continuare ca omul are de gand sa ne spuna ce necazuri i-au facut particu­lele elementare. Alea care traverseaza pe rosu!
– Ei, as, Popescule, s-a ambalat Anastase, nu te pricepi. Am scris o poezie pe tema asta. Va citesc?
Si despatureste o hartiuta ponosita. Betivul se repede, neinfricat. La toaleta.
Motociclistul se uita aiurit la adunatura de nebuni.
– Ma, nu vreti sa goliti casa?
– Nu, zice nea Tomita. Casa e goala, si ai de platit un Fulger. Stiti, zice el, nemernicu’ asta-mi aduce aminte de varu-meu, omul care n-a pierdut nimic niciodata. Stiti povestea? Se-ntoarce alene catre jefuitorul nedumirit. Casa e goala, bre, am fost pradati cu un sfert de ora inainte sa intri tu.
– Eu mai cred ca prietenul nostru o sa-si plateasca berea si o sa ne spuna de ce-l fugareau particulelele. OK?
Motociclistul se prinde cu mainile de cap.