De Citit : Altele

Între două pastile

| 22 iunie

Am umplut golul dintre pastile cu un vin bun la POINT, un spațiu alternativ, și de teatru și de gustDisciplina terapeutului impune cu fermitate discreția: suferința persoanei nu trebuie să devină publică. Atunci când suferința este una psihică, argumentele pentru discreție devin încă și mai severe pentru a proteja persoana de stigma “nebuniei”. O fi așa, dar depresia a devenit deja o mult prea întâlnită tovarășă de viață: până în 2020 va deveni a doua cauză de deces, după atacul de cord. O fi justificat, atunci, coming-out-ul unui grup de persoane care au experimentat depresia? Cinty Ionescu și-a asumat soluția expunerii. Ei i s-au alăturat câțiva neîmpăcați cu resemnarea în fața acestei perfide suferințe. Cinty i-a intervievat, a înregistrat discuțiile, Maria Manolescu le-a dramatizat, iar actorii Letiția Vladescu şi Conrad Mericoffer le-au interpretat. Pe lângă ei, în proiecțiile intercalate, apar războinicii înșiși: protagoniști reali ai unor episoade de depresie, care au acceptat să participe la experimentul expunerii. Eroii își povestesc prăbușirile, frica și furiile, deznădejdea și neputința și aberantele dilatări ale realității – acestea din urmă reconstituite vizual în spectacol*. Privită din sală, călătoria între pastile începe într-o astronavă în care te simți destul de în siguranță ca să te strici de râs; apoi nava se lichefiază treptat și te lasă, gol, în scenă, în compania unor extratereștri pe care nu-i înțelegi dar cărora te ambiționezi să le vinzi rețete defecte. Așa este introdus în scenă un nou personaj cheie – omul de lângă depresiv. Un personaj care pare să fie programat să calce în străchini, deși el nu face decât să urmeze sfaturi din bătrâni. Poate fi soțul, mama, colegul, prietenul. Da, spectacolul lui Cinty este optimist pentru că propune întâlnirea dintre suferință și neputință cu speranța trezirii.

* cu ajutorul Augmented Space Agency